Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 - Investeşte în oameni!

Alege Demnitatea

Povestea Ta

Fundatia Pretuieste Viata este operator de date cu caracter confidential. Identitatea dumneavoastra nu va fi facuta publica, insa pentru a avea posibilitatea sa va contactam, daca dumneavoastra aveti nevoie, va rugam lasati-ne un numar de telefon, adresa sau email, iar in loc de nume puteti sa va semnati cu un pseudonim. Povestea dumnevoastra, insa, va fi publicata pe acest site sau pe site-urile proiectelor care apartin Fundatiei Pretuieste Viata (De exemplu, www.scoalamamelor.ro). Acesta regula este valabila pentru toate mesajele postate pe acest site.

Boala genetica foaret grava

on Miercuri, 18 Martie 2015. Posted in Povestea Ta

Buna ziua...sunt mama unui copil de 2 ani jumatate ,care la 5 luni a fost diagnosticat cu encefalopatie epileptica(sindromul west),microcefalie..iar acum..un mare retard psiho motor...sunt disperata...pt ca de cateva zile doctorii de aici,din Italia,au descoperit cauza bolii lui Robert...se numeste Mutation of the human mithocondrial phenylalanine-tRNA synthetase causes infantile-onset epilepsy and cytochrome c oxidase deficiency ,despre care doctorii zic ca nu este tratament pentru ca boala este de curand descoperita..el nu merge ,nu vorbeste,sta in fund,cateva secunde(de curand)...si sunt foarte deznadajduita..va rog din suflet..daca ati auzit de boala asta,sa mi spuneti!va multumesc din inima!!!sanatate multa!

AM NEVOIE DE PSIHOLOG DE ORICE AJUTOR

on Luni, 16 Martie 2015. Posted in Povestea Ta

Am nevoie de psiholog,de orice3 felde ajutor ,sunt disperata,imi cresc singura copilul,din cauza unui credit nu mai am ce sa-i dau sa manance copilului meu,va multumesc pt ajutor.

vreau sa scap de omu cu care am stat 8ani

on Vineri, 13 Martie 2015. Posted in Povestea Ta

stau cu un barbat de 8 ani a fost casatorit are 2copii a divortat, nusi pot scapa de el ma ameninta ma terorizeaza va rog ajutatima am 30de ani si sunt disyrusa ma amebinta ma bate nu vreau sa mai fiu cu el darel ma obliga mie frica de el, pshic am decazut familia nu imi este alaturii mie frica saa ma duc la politie ca a zis ca ma omoara e bolnav psihic ce pot face?? nu ma lasa sa ies nu ma lasa sa am prietene de 8 ani ma tine in casa, munca si casa, nu stam impreuna dar chiar si asa timp de 8 ani a imblat la psihicu meu nu vreau sa mai fiu cu el imi trebuie un sprijin sa pot face fata va rog ajutatima.nu an scris prea gramatical scuze

Disperarea lui Stefan

on Joi, 12 Martie 2015. Posted in Povestea Ta

Povestea este a unei prietene...Eu ma numesc Georgiana Staicu, sunt psiholog clinician si va trimit acest mesaj , deoarece Izabela mi-a scris cu disperare ca sa-i gasesec o fundatie, o solutie salvatoare...Nu o sa va povestesc din perspectiva specialistului psiholog cazul, necunoscand detalii medicale, etc, stiu doar ca aceasta femeie care altadata scria poezii, care avea un serviciu decent, o casa, un sot, acum nu mai are nimic! E atata disperare in ochii ei! A nascut un copil cu handicap, ea spune ca a trebuit sa renunte la tot pentru copilul ei, care acum cateva zile a ingunghiat-o in spate cu un cutit, baiatul e retinut...Familia statea cu chirie, nu au cu ce sa mai plateasca, sunt momentan la o pensiune, traiesc din pensia mica a mamei...Nu stiu detalii din pacate, vad doar disperare, lipsa de bani, baiatul devenit matur acum are tentative de sinucidere, nu primeste nimic de la stat si nu cunosc de ce...As vrea sa va dau detalii legale, medicale...dar nu le cunosc suficient. Ea a vandut apartament in Dragasani, nu am mai tinut legatura si a plecat in Rm Valcea si nu mai are din ce sa traiasca...M-am intalnit cu ea intamplator pe strada si am zarit o umbra, nu un om! Femeie tanara fara dinti in gura, fara servici...in strada! Nu stiu momentan unde sta, ma intalnesc cu ea sa-i las o suma dupa posibilitati...Va las numarul ei si daca ati putea sa o ajutati ar fi cu adevarat o minune pentru ea! Telefon Izabela- 0751650961. II spun ca i-am lasat numarul si ca sunteti de la ALEGE DEMINITATEA! Doamne ajuta!

Trezirea

on Joi, 12 Martie 2015. Posted in Povestea Ta

Am uitat sa mai visez, am inca in suflet credinta si sunt sigura ca Dumnezeu imi este alaturi ptr. ca doar el mi-a deschis ochii atat la propriu cat si la figurat...doar cu ajutorul lui am forta si puterea de a merge mai departe...si cred ca tot El... Creatorul Meu si al Pamantului ma va duce spre mal... ptr. ca acum simt ca sunt la un pas sa ma inec. Am vazut ca nu e suficient sa oferi iubire daca nu ai persoane care sa merite iubirea ta si care sa simta reciproc asta. Va rog raspundeti-mi daca o persoana care iubeste cu adevarat poate sa umileasca, sa jigneasca si chiar mai rau sa-si constranga iubita sau sotia sa renunte la visul ei de a deveni mama, sa ameninte si toate astea doar ptr.ca nu e de acord cu parerea sotului sau iubitului ei. Eu nu ma bazez pe gradul de cultura al acelora care imi vor raspunde ci doar pe ceea ce imi vor raspunde. Eu nu cred ca cine iubeste cu adevarat poata sa faca rau celuilalt partener de viata ... punand pe primul loc instinctul patern si amestecand in suflet doua iubiri diferite... una fata de femeia sa si alta fata de numai copilul lui nu si al ei.

vreau sa divortez si nu stiu daca voi reusii tinand cont prin cate am trecut

on Marți, 10 Martie 2015. Posted in Povestea Ta

Buna ziua,nu stiu daca reussc sa va descriu problema mea cat se poate de scurt. In 2006 9 martie fratele meu m-a pus sa ma invoiesc de la serviciu ca sa-l internam pe sotul,Nae la spital.El in acea perioada era in somaj,era racit,iar eu aveam ff mult de lucru,ca operator calculator,ne cumparase intreprinderea o firma franceza.La spitalul de nebuni insa a intrebat doctorita cine este Boricean Veronica,credeti-ma ca aveam impresia c-a cazut un bloc pe creierul meu. Dupa niste discutii chiar si cu directorul meu care a confirmat ca pana sa ma invoiesc mi-am vazut de treaba doctorita de garda a zis ca nu sunt nebuna,sunt surmenata si am nevoie de 10 zile de internare.Chiar in ziua aceea dupa ce adormisem de la o injectie am fost dusa la sectia unde erau numai femei nebune,tare imi era frica ca o sa ajung si eu asa asa si intr-adevar asa a si fost. Cand a venit sotul a 2-a zi a zis sa stau linistita ca sunt in maini bune,ceea ce dupa mine nu se reflecta.Mai mult de o luna nu am vazut nici o doctorita ,am fost indopata cu pastile,cu injectii si din ce in ce simteam ca mi se sterge tot din creierul meu.Eu asteptam ca dupa 10 zile,cum a zis doctorita de garda sa fiu examinata psihologic,dar am sperat degeaba. Am fost exernata cu diagnosticul tulburare bipolara I in episod maniacal sever cu simptome psihotice. Eu care pana sa ma internez faceam totul atat la servici ca si acasa am ajuns o femeie inconstienta,Dupa externare a trebuit sa stea mama cu mine pt ca mi-era frica sa stau singura,nu stiam sa fac o mancare,stateam numai in pat,nu vroiam nici sa ma spal,nu vroiam sa ies la aer,stateam numai in pat fara sa comunic cu nimeni.Dupa ce venea sotul sau fiica-mea mama pleca acasa. Dupa ce s-a terminat concediul medical am fost 2 zile la servici,dar degeaba,ma uitam la documente de parca nu am avut de-a face cu ei niciodata ,nu eram in stare de nimica.Asa ca trebuia sa ma internez din nou. La a 3-a internare doctorita de psihiatrie care era de fapt doctorita mea de cand eram de prima data internata mi-a zis ca altii cu boala mea muncesc adica a dat de inteles ca mai vrea sa-i mai dam niste bani. Dupa atatea medicamente am ajuns in adevaratul sens a cuvantului o nebuna, creierul meu nu mai producea de loc serotonina si vedeam totul in negru vroiam sa ma omor,ba umblam pe langa calea ferata,ba eram cu franghia in mana la tara ca sa vad unde as putea sa ma spanzur,etc. Mi-am dat seama ca e f greu sa te omori.Dupa ce am schimbat doctorita de psihiatrie mi-a schimbat medicamentele dar 5 ani de zile am ramas cu o durere in piept aproape insuportabila,aveam impresia ca-mi smulge cineva sufletul din mine. Din 2007 m-am angajat ca bona,imi revenisem cat de cat ,desi parca eram trasa de cineva din spate sa nu merg la lucru,eu totusi m-am zbatut in sinea mea si am reusit sa fac fata de a avea grija de un copil de 2 ani 1/2.La acest copil am lucrat 4 ani apoi am lucrat la un baietel de 5 ani 1 an de zile ,dupa care am lucrat ca bona menajera la un baietel de 2 ani.Faptul ca ai mei s-au obisnuit cu mine ca sa tac mereu,sa nu comentez la nimic i-am suparat daca imi spuneam si eu punctul meu de vedere,am inceput discutiile contradictorii iar in casa Sotul meu nu-mi dau seama prin ce metoda a reusit sa convinga toata familia mea ca sunt nebuna. In 2012 dupa mai multe discutii contradictorii iar am vrut sa divortez,m-am inscris la doctorita de la LSM ca sa mi se faca un test psihologic ca sa demonstrez ca gandesc logic ,si faptul ca vreau sa divortez nu inseamna ca sunt nebuna iar,dar n-am avut sanse la acest lucru.Totul a fost aranjat de sotul si fiica-mea si la spitalul de neuropsihiatrie dupa o scurta discutie cu doctorita ,fiica-mea a scos toate foile de extenare in care erau specificate boala mea de tulburare afectiva bipolara,episod actual maniacal cu simptome psihotice.Desi mi s-a parut testul psihologic f usoara ,am raspuns la niste intrebari despre viata mea,si totusi am fost externata cu acelas diagnostic. Anul trecut m-am hotarat sa bag divort,am si platit o avocata,n-as vrea sa va spun numele dar e o avocara renumita,mi-a cerut 2000 ron din care mi-a dat inapoi 800 ron,pentru ca mi-a citit viata mea cu Nae, (am scris tot prin ce am trecut din cauza sotului,ca sa nu m-apuc sa-i povestesc,ca sa nu-ia mult timp povestindu-i) si pt ca a editat citatul pentru divort. Divortul am inaintat cam in primavara ,iar spre toamna pentru prima data am auzit-o pe fiica-mea plangand ca n-o sa poata termina facultatea ,adica ultimul an de informatica,daca eu o sa plec din familie,asa ca am renuntat la divort si m-am intors acasa. Din pacate nu s-au schimbat nimic intre mine si sotul. E prea mult de scris din ce motive dar am ajuns ca sa nici macar sa nu-l mai vad.A inceput sa ma si bata,din octombrie dormim separat,adica nu v-am specificat ca chiar daca dormeam cu el inca din aniii 87 se culca cu mine doar de 5-6 ori pe an ,in 1989 cand ne-am cununat a zis ca a fost blestemat de o femeie cu 2 copii cu care se incurcase ,,pentru ca nu a luat-o de nevasta asa cum i-a promis. Anul acesta dupa ce am lucrat o luna de zile ca menajera am fost batuta pt ca vroiam sa fiu platita si pentru inca 3 zile de lucru,apoi am lucrat ca femeie de serviciu la doua firme. O saptamana ma sculam dimineata la 5 fara un sfert si dupa ce terminam de lucru la prima firma trebuia sa ma grabesc sa prind trolebuzul pentru a face curat la a doua firma.La inceput mi-a fost greu ca sa ma incadrez in cei 4 ore pt care ziceau ca sunt platita dar pana la urma am invatat sa stiu si meseria de femeie de serviciu,insa in casa iar au inceput discutiile ,eu nu-mi aduc aminte axact ce s-a intamplat cu mine in ziua in care am fost internata iar la neuropsihiatrie,atat pot sa spun ca am fost fericita vre-o 2 zile pt ca dupa mai multe discutii sotul meu a fost de acord sa divortam,chiar a zis ca nici nu-l deranjeaza prin ce cale,adica prin notariat sau proces normal de divoirt. Eu am hotarat ca prin notariat ar fii mai simplu,ca nu scornomim tot raul pe care mi l-a facut. Am fost internata 23 de zile tot cu vechiul diagnostic. Acest om mi-a mancat 10 ani de zile din viata,in loc sa fi lucrat ca tot omul la un loc de munca care imi placea,era o munca cu mare ,am ajuns o leguma,iar fiica-me atatea ani de zile s-a purtat si ea urat cu mine,pt ca si ea saraca a fost injectata cu ideea ca sunt nebuna.Imi pare rau si mie ca erau momente cand asista la nebuneala mea,erau momente cand eram singure acasa ma apuca cateodata urlatul si saraca dadea telefon lui sotul ca sa vina repede acasa pt isr urlu.Pe undeva nu o condamn ,dar as fi vrut ca fata sa fie alaturi de mine,dar dinpotriva s-a purtat cu mine de parca eu aveam 22 de ani iar ea de 61.Am vorbit cu o prietenea de-a ei si mi-a explicat ca de aceea se poarta asa fiica-mea cu mine pt ca de la 13 ani a ramas cu ideea ca sunt nebuna si plus ca si sotul ii sublinia aceasta idee Tare mult asa vrea sa stiu daca am vre-o sansa sa divortez de acest om,daca-l mai pot numi om,Mai este valabil faptul ca eu am fost internata in 2006 ca surmenata nu ca nebuna? sau daca nu prin ce metoda as putea divorta de acest monstru care mi-a mancat zilele si care vede f bine ca nu-l mai suport si totusi face tot posibilul sa fac parte din familie. Pana si pe fiul meu ,pe care-l am din prima casatorie l-a determinat sa se raceasca de mine,subliniind idea ca sunt nebuna. Fratele meu,care a insistat personal la internarea mea,oare de ce nu si-a pus problema ca de ce stau peste o luna in spitalul de nebuni in loc de zece zile,asa cum s-a zis la internare. Am avut o declaratie de la directorul meu in care scria c-a ramas uimit cand a aflat ca eu am fost internata la spital in loc de sotul meu,si mi-a facut si o scurta caracterizare binen-teles pozitiva,am fost o salariata constincioasa peste tot unde am lucrat.Am avut o alta declaratie in care seful meu a scris ca intr-o seara ,pe la ora 20 a fost la mine la servici sotul meu,fratele meu si fiul meu ca sa-l ia la intrebari de ce stau atata timp la servici,iar el a rasouns ca daca nu-mi convine sa-mi caut alt loc de munca. Am avut peste 100 de pagini scrise in care am descris o parte din viata mea,copilaria in care tatal meu propriu a facut abuz sexul cu mine si perioada anilor pe care l-am petrecut cu sotul meu. Toate aceste hartii i-am dat fratelui meu si nu mai vrea sa mi le mai inapoieze,zice ca i-a ars. Mie mi-e rusine sa mai merg din nou la fostul meu director si fostul meu sef ca sa le cer din nou declaratii despre mine.Cum voi putea demonstra ca eu am fost apta de munca pana-n ultima clipa ,atunci cand fratele meu m-a pus sa ma invoiesc ca sa-l internez pe sotul.Nu credeam vreodata ca poate avea cineva asemenea frate,care de cand am inaintat divortul a zis ca el nu este de acord cu acest divort,iar cand l-am intrebat de ce nu si-a pus problema ca de ce stau atata timp intre femeile nebune si de ce nu m-a mai intrebat cateodata despre viata mea cu Nae,zicea ca lui nu-i place sa se bage in viata nimanui.Ma intreb atunci,nici macar familia nu este interesata de viata ta? Ma scuzati ca v-am rapit din timp,daca vroiam puteam scrie inca de cateva 100 de ori mai mult,dat am incercat sa va scriu cat de cat esentialul. 

Mama si bunica îndurerata

on Marți, 10 Martie 2015. Posted in Povestea Ta

Sunt o bunica de 64 de ani bolnava sufletește si trupește. Mi-am pierdut fica cu 6 ani in urma, nu va spun durerea cit este de mare, numai o mama poate înțelege sau cineva care a trecut ca si mine prin asemenea tragedie. O alta durere este ca plecind in lume sa ajut cit de cit nepoatele, ele raminind in tara la bunica paterna au o viață de coșmar , tatăl plecat in Anglia nu- l prea interesează viață copiilor.Va întreb in locul meu ce ați face? Ca eu tare sunt bulversata. Aici cîștig cit de cit niste bănuți sa ajut cu cele necesare la școală si alte nevoi, pe de alta parte nu mai pot de dorul lor si mai mult recit atît viață grea pe care o au, bunici fiind alcoolici. Daca ma duc acasă nu ne ajung bani de trăit, pentru mincare, taxe si toate nevoile zilnice, nu putem avea o viață decenta, mai ales ca copii învăța foarte bine, dar au ne voie de ajutor psihic si moral. Copiii sunt tare atașați de mine, pling de dorul meu, eu pling aici. Nu stiu pina la urma ce se va alege de noi ca oricum eu nu mai pot sta mult aici ca sunt bolnava cu inima, stomacu, ficatu , acum trebuie sa mai fac in luna iunie un alt control la sin ca sunt probleme si uite așa, năcazurile si stresu ne omoară încet si sigur. Probleme mai sunt, dar ma opresc aici ca nu mai pot scrie de plîns.Cu tot respectul Elena.

fara cuvinte

on Sâmbătă, 07 Martie 2015. Posted in Povestea Ta

Povestea mea ar fi....am un baietel din prima relatie pe care l-am crescut impreuna cu tatal baietelului pana la varsta de 2 ani . .moment in care eu am implinit 18 ani si l-am parasit din cauza violentei domestiche ....am reusit si am luat baietelul cu mine in strainatate....timp de 3 ani am avut parte de amenintari din partea tatalui si a familiei lui...motiv pentru care am inaintat proces pt custodia copilului in strainatate...la putin timp dupa aceasta inaintare am aflat ca el deja inaintase proces in romania si castigase custodia fara stirea mea....in tot acest timp copilul fiind cu mine....eu am castigat custodia in strainatate...in momentul de fata situatia mea e una critica...nu stiu cum sa procedez....am cerut parerea la avocati dar zic ca eu avand custodia si copilul nu am motiv de ingrijorare....voi ce ma sfatuiti ca ar fi cel mai bn sa fac in avest caz?eu sunt stabilita in strainatate copilul e la scoala sunt casatorita si am un copil mai mic cu sotul....frica mea cea mai mare e ca tatal baietelului continua sa ma denunte in baza custodiei pe care el o are cum ca eu as fi sechestrat copilul insa in 5 ani eu nu am vazut un euro pt intretinerea copilului si nu sa deranjat nici macar o data sa vina sa o vada sau sa se prezinte la procesul pe care eu l-am inaintat cu toate ca a fost anuntat.....ajutati-ma

Suferință

on Miercuri, 04 Martie 2015. Posted in Povestea Ta

In aceiași situație sunt si eu. Acum 4 ani mi am pierdut fetele din cauza instsntei de la bolintin. Durerea pe care o am de 4 ani este ft mare si ft grea. Mai greu imi este faptul ca le interzice fetelor sa țină legatura cu mine. Greu foarte greu numai mama sa nu fi.

O mama disperata

on Marți, 03 Martie 2015. Posted in Povestea Ta

Buna ziua. Sunt mama unei fetite minunate de 3 anisori, caruia vreau sa ii ofer o copilarie minunata si o educatie care sa o ajute in viata, dar pt asta am nevoie de ajutor! Imi cresc fetita impreuna cu partenerul meu de viata, care se ingrijeste de fetita si de mine uneori dar e cam greu. Eu nu mi-am terminat studiile, devi nu am o slujba si ma ocup doar de casa si copil. Datorita faptului k nu sunt destul de culta cum spune partenerul meu, ajungem la certuri, devine agresiv verbal. Am ajuns intr-un punct in care ma simt blocata intr-o mocirla si simt k nu mai pot iesi. Nu vreau sa ma despart pt k vreu k fata sa aiba cine sa o apere , sa aiba dragostea de care eu nu am avut parte in copilarie, . Sunt dispusa sa ma sacrific pt ea, orice ar fi. Nu am nevoie de sustinere financiara sau adapost, tot ce vreau e sa ies cumva din blocajul asta. Vreau da devin mai puternica, sa ma respect pe mine, sa pot merge mai departe..... De aceea va rog din suflet sa imi dati cateva sfaturi, sugesti, ce carti as putea citi.... va rog vreau sa imi regasesc demnitatea, sa trec peste traumele provocate de umilinte, jigniri....
<<  1 2 3 4 [56 7 8 9  >>