vreau sa divortez si nu stiu daca voi reusii tinand cont prin cate am trecut

Buna ziua,nu stiu daca reussc sa va descriu problema mea cat se poate de scurt. In 2006 9 martie fratele meu m-a pus sa ma invoiesc de la serviciu ca sa-l internam pe sotul,Nae la spital.El in acea perioada era in somaj,era racit,iar eu aveam ff mult de lucru,ca operator calculator,ne cumparase intreprinderea o firma franceza.La spitalul de nebuni insa a intrebat doctorita cine este Boricean Veronica,credeti-ma ca aveam impresia c-a cazut un bloc pe creierul meu. Dupa niste discutii chiar si cu directorul meu care a confirmat ca pana sa ma invoiesc mi-am vazut de treaba doctorita de garda a zis ca nu sunt nebuna,sunt surmenata si am nevoie de 10 zile de internare.Chiar in ziua aceea dupa ce adormisem de la o injectie am fost dusa la sectia unde erau numai femei nebune,tare imi era frica ca o sa ajung si eu asa asa si intr-adevar asa a si fost. Cand a venit sotul a 2-a zi a zis sa stau linistita ca sunt in maini bune,ceea ce dupa mine nu se reflecta.Mai mult de o luna nu am vazut nici o doctorita ,am fost indopata cu pastile,cu injectii si din ce in ce simteam ca mi se sterge tot din creierul meu.Eu asteptam ca dupa 10 zile,cum a zis doctorita de garda sa fiu examinata psihologic,dar am sperat degeaba. Am fost exernata cu diagnosticul tulburare bipolara I in episod maniacal sever cu simptome psihotice. Eu care pana sa ma internez faceam totul atat la servici ca si acasa am ajuns o femeie inconstienta,Dupa externare a trebuit sa stea mama cu mine pt ca mi-era frica sa stau singura,nu stiam sa fac o mancare,stateam numai in pat,nu vroiam nici sa ma spal,nu vroiam sa ies la aer,stateam numai in pat fara sa comunic cu nimeni.Dupa ce venea sotul sau fiica-mea mama pleca acasa. Dupa ce s-a terminat concediul medical am fost 2 zile la servici,dar degeaba,ma uitam la documente de parca nu am avut de-a face cu ei niciodata ,nu eram in stare de nimica.Asa ca trebuia sa ma internez din nou. La a 3-a internare doctorita de psihiatrie care era de fapt doctorita mea de cand eram de prima data internata mi-a zis ca altii cu boala mea muncesc adica a dat de inteles ca mai vrea sa-i mai dam niste bani. Dupa atatea medicamente am ajuns in adevaratul sens a cuvantului o nebuna, creierul meu nu mai producea de loc serotonina si vedeam totul in negru vroiam sa ma omor,ba umblam pe langa calea ferata,ba eram cu franghia in mana la tara ca sa vad unde as putea sa ma spanzur,etc. Mi-am dat seama ca e f greu sa te omori.Dupa ce am schimbat doctorita de psihiatrie mi-a schimbat medicamentele dar 5 ani de zile am ramas cu o durere in piept aproape insuportabila,aveam impresia ca-mi smulge cineva sufletul din mine. Din 2007 m-am angajat ca bona,imi revenisem cat de cat ,desi parca eram trasa de cineva din spate sa nu merg la lucru,eu totusi m-am zbatut in sinea mea si am reusit sa fac fata de a avea grija de un copil de 2 ani 1/2.La acest copil am lucrat 4 ani apoi am lucrat la un baietel de 5 ani 1 an de zile ,dupa care am lucrat ca bona menajera la un baietel de 2 ani.Faptul ca ai mei s-au obisnuit cu mine ca sa tac mereu,sa nu comentez la nimic i-am suparat daca imi spuneam si eu punctul meu de vedere,am inceput discutiile contradictorii iar in casa Sotul meu nu-mi dau seama prin ce metoda a reusit sa convinga toata familia mea ca sunt nebuna. In 2012 dupa mai multe discutii contradictorii iar am vrut sa divortez,m-am inscris la doctorita de la LSM ca sa mi se faca un test psihologic ca sa demonstrez ca gandesc logic ,si faptul ca vreau sa divortez nu inseamna ca sunt nebuna iar,dar n-am avut sanse la acest lucru.Totul a fost aranjat de sotul si fiica-mea si la spitalul de neuropsihiatrie dupa o scurta discutie cu doctorita ,fiica-mea a scos toate foile de extenare in care erau specificate boala mea de tulburare afectiva bipolara,episod actual maniacal cu simptome psihotice.Desi mi s-a parut testul psihologic f usoara ,am raspuns la niste intrebari despre viata mea,si totusi am fost externata cu acelas diagnostic. Anul trecut m-am hotarat sa bag divort,am si platit o avocata,n-as vrea sa va spun numele dar e o avocara renumita,mi-a cerut 2000 ron din care mi-a dat inapoi 800 ron,pentru ca mi-a citit viata mea cu Nae, (am scris tot prin ce am trecut din cauza sotului,ca sa nu m-apuc sa-i povestesc,ca sa nu-ia mult timp povestindu-i) si pt ca a editat citatul pentru divort. Divortul am inaintat cam in primavara ,iar spre toamna pentru prima data am auzit-o pe fiica-mea plangand ca n-o sa poata termina facultatea ,adica ultimul an de informatica,daca eu o sa plec din familie,asa ca am renuntat la divort si m-am intors acasa. Din pacate nu s-au schimbat nimic intre mine si sotul. E prea mult de scris din ce motive dar am ajuns ca sa nici macar sa nu-l mai vad.A inceput sa ma si bata,din octombrie dormim separat,adica nu v-am specificat ca chiar daca dormeam cu el inca din aniii 87 se culca cu mine doar de 5-6 ori pe an ,in 1989 cand ne-am cununat a zis ca a fost blestemat de o femeie cu 2 copii cu care se incurcase ,,pentru ca nu a luat-o de nevasta asa cum i-a promis. Anul acesta dupa ce am lucrat o luna de zile ca menajera am fost batuta pt ca vroiam sa fiu platita si pentru inca 3 zile de lucru,apoi am lucrat ca femeie de serviciu la doua firme. O saptamana ma sculam dimineata la 5 fara un sfert si dupa ce terminam de lucru la prima firma trebuia sa ma grabesc sa prind trolebuzul pentru a face curat la a doua firma.La inceput mi-a fost greu ca sa ma incadrez in cei 4 ore pt care ziceau ca sunt platita dar pana la urma am invatat sa stiu si meseria de femeie de serviciu,insa in casa iar au inceput discutiile ,eu nu-mi aduc aminte axact ce s-a intamplat cu mine in ziua in care am fost internata iar la neuropsihiatrie,atat pot sa spun ca am fost fericita vre-o 2 zile pt ca dupa mai multe discutii sotul meu a fost de acord sa divortam,chiar a zis ca nici nu-l deranjeaza prin ce cale,adica prin notariat sau proces normal de divoirt. Eu am hotarat ca prin notariat ar fii mai simplu,ca nu scornomim tot raul pe care mi l-a facut. Am fost internata 23 de zile tot cu vechiul diagnostic. Acest om mi-a mancat 10 ani de zile din viata,in loc sa fi lucrat ca tot omul la un loc de munca care imi placea,era o munca cu mare ,am ajuns o leguma,iar fiica-me atatea ani de zile s-a purtat si ea urat cu mine,pt ca si ea saraca a fost injectata cu ideea ca sunt nebuna.Imi pare rau si mie ca erau momente cand asista la nebuneala mea,erau momente cand eram singure acasa ma apuca cateodata urlatul si saraca dadea telefon lui sotul ca sa vina repede acasa pt isr urlu.Pe undeva nu o condamn ,dar as fi vrut ca fata sa fie alaturi de mine,dar dinpotriva s-a purtat cu mine de parca eu aveam 22 de ani iar ea de 61.Am vorbit cu o prietenea de-a ei si mi-a explicat ca de aceea se poarta asa fiica-mea cu mine pt ca de la 13 ani a ramas cu ideea ca sunt nebuna si plus ca si sotul ii sublinia aceasta idee Tare mult asa vrea sa stiu daca am vre-o sansa sa divortez de acest om,daca-l mai pot numi om,Mai este valabil faptul ca eu am fost internata in 2006 ca surmenata nu ca nebuna? sau daca nu prin ce metoda as putea divorta de acest monstru care mi-a mancat zilele si care vede f bine ca nu-l mai suport si totusi face tot posibilul sa fac parte din familie. Pana si pe fiul meu ,pe care-l am din prima casatorie l-a determinat sa se raceasca de mine,subliniind idea ca sunt nebuna. Fratele meu,care a insistat personal la internarea mea,oare de ce nu si-a pus problema ca de ce stau peste o luna in spitalul de nebuni in loc de zece zile,asa cum s-a zis la internare. Am avut o declaratie de la directorul meu in care scria c-a ramas uimit cand a aflat ca eu am fost internata la spital in loc de sotul meu,si mi-a facut si o scurta caracterizare binen-teles pozitiva,am fost o salariata constincioasa peste tot unde am lucrat.Am avut o alta declaratie in care seful meu a scris ca intr-o seara ,pe la ora 20 a fost la mine la servici sotul meu,fratele meu si fiul meu ca sa-l ia la intrebari de ce stau atata timp la servici,iar el a rasouns ca daca nu-mi convine sa-mi caut alt loc de munca. Am avut peste 100 de pagini scrise in care am descris o parte din viata mea,copilaria in care tatal meu propriu a facut abuz sexul cu mine si perioada anilor pe care l-am petrecut cu sotul meu. Toate aceste hartii i-am dat fratelui meu si nu mai vrea sa mi le mai inapoieze,zice ca i-a ars. Mie mi-e rusine sa mai merg din nou la fostul meu director si fostul meu sef ca sa le cer din nou declaratii despre mine.Cum voi putea demonstra ca eu am fost apta de munca pana-n ultima clipa ,atunci cand fratele meu m-a pus sa ma invoiesc ca sa-l internez pe sotul.Nu credeam vreodata ca poate avea cineva asemenea frate,care de cand am inaintat divortul a zis ca el nu este de acord cu acest divort,iar cand l-am intrebat de ce nu si-a pus problema ca de ce stau atata timp intre femeile nebune si de ce nu m-a mai intrebat cateodata despre viata mea cu Nae,zicea ca lui nu-i place sa se bage in viata nimanui.Ma intreb atunci,nici macar familia nu este interesata de viata ta? Ma scuzati ca v-am rapit din timp,daca vroiam puteam scrie inca de cateva 100 de ori mai mult,dat am incercat sa va scriu cat de cat esentialul.