Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 - Investeşte în oameni!

Alege Demnitatea

Povestea Ta

Fundatia Pretuieste Viata este operator de date cu caracter confidential. Identitatea dumneavoastra nu va fi facuta publica, insa pentru a avea posibilitatea sa va contactam, daca dumneavoastra aveti nevoie, va rugam lasati-ne un numar de telefon, adresa sau email, iar in loc de nume puteti sa va semnati cu un pseudonim. Povestea dumnevoastra, insa, va fi publicata pe acest site sau pe site-urile proiectelor care apartin Fundatiei Pretuieste Viata (De exemplu, www.scoalamamelor.ro). Acesta regula este valabila pentru toate mesajele postate pe acest site.

Am o viata de calvar cu sotul meu

on Vineri, 15 Aprilie 2016. Posted in Povestea Ta

Buna ziua. Numele meu este Alina, am 27 de ani si sunt casatorita de aproape un an cu un barbat mai mare cu trei ani decat mine si am o fetita de trei luni. Dupa ce am nascut sa schimbat extrem de mult, devenind foarte violent atat fizic si in special verbal. Absolut tot il nemultumeste tinand cont ca el nu stie decat sa ii se puna totul in fata. Eu sunt cea care are grija de casa si de copil. Cand vine de la servici tot timpul este nervos si nu stie decat sa fumeze sa i se puna farfuria in fata, eventual o bere si atat. Cu fetita nu ma ajuta absolut deloc, nici ea nu sta la el, plange. Parintii mei sunt singurii care ma ajuta, dar pentru el nu sunt buni in lipsa lor ii jigneste in ultimul hal. Mama este cea care il ajuta in privinta durerilor de spate pe care le acuza, ea la putut ajuta cu analize si rmn gratuite plus multe altele. La adresa lor are numai cuvinte spurcate. Pe mine ma jigneste chiar si fizic. Problema este ca as divorta si acum, dar imi este frica de el, de amenintarile lui. El detine doua arme de vanatoare cu care ma ameninta ca imi ucide parintii si mai are si "amici" interlopi foarte periculosi si ma tem pentru viata lor. Va rog ajutatima!

Copil cu tetrapareza spastica!

on Luni, 04 Aprilie 2016. Posted in Povestea Ta

Doamnă director Andreea Marin, Mă numesc Elena, sunt din Bucuresti şi vă rog din suflet să ajutaţi si să binevoiţi să analizaţi în ce situaţie dificilă se afla un copil care suferă de tetrapareză spastică şi este ţintuit într-un scaun cu rotile! Nu ştie ce înseamnă să alergi, să dansezi, să te bucuri de viaţa de adolescent. Mereu are nevoie de un însoţitor,de cineva care să il ridice din pat, să-l aşeze în scaunul cu rotile, scaun care i-a devenit prieten şi duşman, în acelaşi timp. Este un copil foarte sensibil.L-am intalnit la Sf. Maslu, la Manastirea Radu Voda,(Miercurea si Vinerea) toata iarna a stat afara in frig si asculta slujba cand trebuia sa-l ridice urla de durere de se auzea din Biserica.Este insotit de mama lui mereu care o vad ca se inchide in ea si sufera enorm.Din pacate are nevoie de foarte multe lucruri.Il puteti gasi (Miercurea la Sf Maslu, ora 18 si Vinera, de la ora 17 sta afara la intrarea in Biserica intr-un colt). Nu faci nimic in viata fara Dumnezeu, iar daca-l iubesti, El iti arata cati prieteni sunt alaturi de tine la necaz fara el nu exista fericire dar cu ajutorul dvs. sper sa putem sa-l ajutam si sa fie si el fericit.Va multumesc din suflet! P.S Eu am ramas fara mama la varsta de 17 ani si fara tata in urma cu 1 si 6 luni stiu ce inseamna durerea si suferinta.

O viata de cosmar

on Vineri, 12 Februarie 2016. Posted in Povestea Ta

Buna ziua, Sunt o femeie cu un copil mic.Si sunt disperata.Sotul meu este alcoolic. Cei care traiesc alaturi de un alcoolic striu ce inseamna asta; o lupta continua, fara pic de liniste, cu teama in suflet ca nu se stie ce aduce ziua de maine. Sotul meu este violent. Imi este frica de el, imi este frica sa-l parasim pentru ca tot timpul ne ameninta cu moartea. Vreau sa ies din acest cosmar dar imi dau seama ca nu pot singura. De aceea apelez la dumneavostra. Ma intereseaza ce pot face si unde pot apela ca aceasta persoana sa nu ne mai gasesca niciodata. Multumesc

dupa o viata traita , fara adapost

on Miercuri, 10 Februarie 2016. Posted in Povestea Ta

ma numesc ILEANA , am 51 de ani , m-am casatorit la 22 ani, aveam locuinta proprietate , dupa casatorie ,, am cumparat un apartament , a fost bine noua ani , am nascut doi copii , dar cand eram dupa a doua nastere , sotul meu a decis sa plece cu o alta doamna , deci....la 30 de ani , singura cu doi copii , cu o mama vaduva , care nu avea nici un venit si o bunica cu o pareza , cumplit , nici san nu aveam sa alaptez nou nascutul , fetita intra la scoala in septembrie , prima clasa , asa ca...am lasat nou nascutul in grija mamei , m-am angajat la o banca , iar noaptea , vindeam la un chiosc , da , familie mare , cheltuiala multa , dupa trei ani , muncind tot asa , m-am imbolnavit , in sase saptamani am dat jos 25 de kg , da , 25 de kg , prin 5 spitale am umblat , nu era nici sida , nici diabet , nici parkinson , un medic ginecolog si-a dat seama ca era glanda tiroida , a trebuit sa ma trateze un an ca sa ma poata opera , in trei luni , am inceput serviciul , banca se desfiintase , asa ca , ospatar m-am profilat , a fost bine , dar nu ma gandeam la sanatate , trebuia sa dau gurilor de mancare , medicamente , pampersi , am vandut apartamentul si in curtea mamei mele mi-am facut o casa , intre timp , copii mei s-au marit , scolile costau , sanatate subreda , varsat inainta , munca ....mai nimic , asadar am facut imprumut bancar , am platit facultate , baiatul in liceu , o parte din casa o inchiriam sa pot plati ratele , nu am mai putut face fata , mi s-a vandut casa , am ramas pe drumuri , nu am inca varsta sa ies la pensie , pe motiv de boala , pot iesi , dar nu sunt deplasabila , kg multe , tromboflebita , diabet , prapurul rupt , de coloana vertebrala ce sa mai spun ,....baiatul locuieste cu prietena lui , e casa ei , fata cu chirie , stau si eu cu baiatul , da ....mereu sunt discutii , nu am nici un venit , imi tot caut o persoana imobilizata la pat sa pot avea grija de ea , dar nu ma pot duce la interviuri , sau un copil mic sa am grija de el , bineinteles intern sa locuiesc la familia respectiva , sau sa gasesc ceva de munca acasa , mereu intru pe internet , sute de anunturi , dar .......de unde bani sa iesi din casa? rugamintea mea ...asta ar fii ...catre dumneavoastra , care sunteti in masura sa ma ajutati , vreau sa muncesc , sa am grija de un copil sau de un batran , nu vreau nimic degeaba , sunt o persoana cu bun simt , nu deranjez , nu primesc vizite , doar sa am banutul meu sa ma pot intretine , nu stiu daca cineva o sa aiba rabdarea sa citeasca ceea ce am scris , era mult mai mult de spus , am scris asa ...mai pe scurt , nu am fost o persoana careia sa nu-i pese de ziua de maine , nu stiu , poate dumnezeu a vrut asa , poate asta mie destinul , dar nu ma pot plafon , vreau sa fiu EU , asa cum ma stiu , cinstita si muncitoare , va multumesc dragilor si dragelor care ati citit si poate se gaseste vreo rezolvare ,

viata

on Marți, 29 Decembrie 2015. Posted in Povestea Ta

Am 46ani si am doua fete una de 26ani a absolvit facultatea de educatie fizica si sport si lucreaza la un restaurant bio in bucuresti si cea mica are 18 ani este sportiva si este eleva in clasa a xll a la liceul octav onicescu din bucuresti.locuiesc amandoua intr-un apart. Cu alte doua fete.am lucrat de la 17ani.sotul este sofer eu am fost contabil cam 7ani dupa aceea am lucrat vanzator 14 ani.ne am saturat de jigniri scandaluri si amenintari.vreau sa divortez dar nu am bani acum de 3 luni nu lucrez.sfatuiti ma ce sa fac.

Soțul meu nu se schimbă

on Luni, 19 Octombrie 2015. Posted in Povestea Ta

Buna sun căsătorită de 3 ani am si o fetita de doi ani dar am probleme cu sotul meu inainte de a face.un copil am stat o vreme în casa cu părinții lui'întotdeauna discutau cu sotul meu cand eu nu eram langa el si întotdeauna cand se întorcea in camera erau numai certuri.Am decis sa facem un copil ma gândeam ca poate se va schimba.Ce-i drept in timpul sarcinii a fost mai calm dar tot mai avea reprosuri ca nu stiu sa fac mâncare ca nu stiu sa ma îmbrac ca vorbesc încontinuu la telefon cu părinții mei.Am nascut-o pe fetita noastra după care iar s-a schimbat au inceput certurile din orice nu ii convenea, batai in care fata noastra începea sa plângă .Am plecat de la el insa m-am întors inapoi deoarece imi promisese ca nu mai bea ca va fi om de casa.Acum suntem amândoi in Anglia fetita noastra este in țara dar lucrurile încă nu s-au schimbat as vrea sa dau divorț insa nu pot pleca in țara deoarece nu am niciun ban nu am casa mea si nu pot locui intr-o garsoniera cu ai mei(mai am o sora) cum pot proceda?

tinuta prizonera in propia casa

on Joi, 24 Septembrie 2015. Posted in Povestea Ta

Buna ...poveste mea incepe asa ...Ramanand fara parinti..fara mama de la 10 ani si tata de la 18 am ramas in grija buniciii. Am inceput sa lucrez la o fabrica si imi castigam existenta ..Pana cand am intalnit baiatul cu care mam casatorit ..Aici a inceput drama vietii mele .la scurt timp am ramas insarcinata si am nascut o fetita ..atunci au inceput si bataile si jignirile si nu va puteti imagina cate batai si cu cata forta ma batea ...au trecut ani la rand am indurat toate pt copil nu aveam voie sa es din casa fara el si mancarea trebuia sa fie gata cand el intra pe usa ....pana aici ma invatasem cu programul si il respectam neavand unde sa ma duc ...el ma facuse sa ma cert cu toate neamurile mele..Am plecat la munk in italia trebuia sa ne luam apartament am stat 7 ani am muncit si tin ssa va spun ca bataile si acolo erau regulare ma invinetea de nu puteam nici sa ma duc la munk ...am ramas insarcinata cu al doilea copil si ne-am cumparat apartamentt si masina el continua cu gelozia ca nu am voie sa es si altele ..dar scopul meu este sa va zic urmatoarea intamplare ...De cand neam intors acasa lucrurile erau deveniye si mai aspre aducand el banii in casa eram sub control total pana intro zi cand am gasit un loc de munk la un suppermercat a inceput cu scenele lui de gelozie si imi zicea sa stau acasa ca aduce el banii si el comanda ..nu am vrut sal ascult si am continuat sa muncesc ...pana intro seara cand mam intors de la servici si lam gasit in casa asteptanduma pe un scaun ..in ziua respectiva dusese fetele la tara la mama lui aplanuit si cel mai mic detaliu un nr tot imi trometea mesaje ca ne iubim ca suntem amanti dar eu habar nu aveam cine este ..ajungand in casa mia luat telefonul la controlat si a inceput sa ma bata ca el stia ca eu am amant ma facut in toate felurile si ma izbit cu spatele de pamant pt cateva minute am ramas acolo jos de durere nu mai constientizam nimik cand miam revenit un pic am realizat ca nu ma puteam ridica se durere la spate am sunat o matusa care a sunat la ambulanta si mau luat la spital ...Acolo doctorul care ma vizitat mia zis ce astept sa dau divort de wl ca daca ma izbea un pic mai tare avea sa raman paralizata lucru pe care mil spunea mereu ca o sa ma piie in scaunul cu rotile el pe mine ...nu am vrut sa mai merg acasa cand am esit din spital am mers la o matusa el a incercat in toate modurile sa ma oa inapoi acasa ..Am deschis divortul dupa doua zile el mia luat tot copiii casa totul am ramas in strada si fara copii mei astazi inka incerc sai recuperez dar fara nici un ajutor tribunalul ia dat tot lui pe mine mau dat la abandon de familie a platit martori mincinosi ca sami ia tot nimeni nu ma crede el este un manipulator ...astazi vb doar cu vecinii din bloc si imi spun ca merwu tipa la fetele mele as vrea sa mi le pot recupera macar pe ele sunt terorizate dar nu pot cum as putea ..ele mereu ma amenintat ca ma lasa in fundul gol toti vecinii auzeau cand ma batea dar nu intervenea nimeni in tribunal am dus toate certificatelw medicolegale care le aveam in urma batailor dar au zus ca nu este periculos cu toate ca cand ne intalnim pe strada cantinuie sa ma scuipe si sa ma jigneasca daca as avea timp am un roman de povestit vam povestit in mare sper sa ma intelegeti nu sunt o mama rea dar nimeni numi da dreptate ..😳😳😳😳😳

O viata complicata

on Miercuri, 09 Septembrie 2015. Posted in Povestea Ta

Sunt lore din satu mare am trait 24 ani in casa cu ai mei,timp in care stateam mai mult in casa deoarece rar puteam iesi afara si daca ieseam afara trebuia sa cer voie.El umbla mai mereu beat iar ea se complacea in situatie.Mereu a fost probleme de comunicare intre cei cu care am crescut ,el fiind mai mereu beat(desi nu recunostea) iar ea ii lua mai mereu apararea.De mica a baut atunci stateam la o garsoniera dar dupa cativa ani ne-am mutat la apartament unde am crezut ca va incat cearta intre ei,pt ca la garsoniera stateam mai mereu singura si mergeam pe la vecina sa nu aud scandalu si sa ma joc cu papusile.Ce e ciudat ca nici dupa atatia ani nu-mi amintesc nimic sub 14 ani.Ba din contra am uneori cosmaruri cu anii in care am stat la garsoniera.Eu niciodata n-am putut sa lucrez deoarece mereu unde am fost la interviu eram respinsa si n-am avut sa-mi iau haine nimic doar ce mi-au luat ei,fapt care imi este reprosat acuma,ca mi-au luat haine.Si desi aveau posibilitate financiara nu m-au ajutat cu nimic niciodata,din cauza lor am avut si probleme de sanatate,ba cu gatu,ba cu ochii,ba cu spatele.Dar vazand ca n-am cu cine comunica ca ea ii tine partea lui am hotarat sa plec si sa-mi refac viata.Acuma sunt bine sunt casatorita de un an si insarcinata in 5 luni.Sunt bine stau cu sotu la casa,cu ei nu -sa schimbat nimic,o tin tot pe a lor.In special ea care cand a aflat mi-a spus ca daca nasc acest copil voi regreta.Dar important e ca sunt bine acu,am 25 ani. Am terminat liceul,am bacul dar pe viitor sper sa pot face si o facultate sau altceva pe langa asta.

Despre mine

on Luni, 07 Septembrie 2015. Posted in Povestea Ta

Totul a inceput la varta de 22 de ani.Pana atunci pot sa zic ca am avut o viata frumoasa si normala.In aceea vara trebuia sa ma angajez la Politia Comunitara si cu 3 zile inainte de probele sportive mi-am rupt piciorul si a trebuit sa renunt.Dupa 4 luni de refacere cu piciorul fratele meu m-a sunat si m-a invitat la ziua lui.M-am dus ca doar era fratele meu si din pacate nu am apucat sa stau cu el decat o ora deoarece in ziua accea a murit in fata mea intr-un accident.M-a afectat foarte mult moartea lui dar din pacate nu m-a afectat doar pe mine ci si pe parintii mei.Mama era destul de bolnava la vremea aceea si din pacate a afectat-o foarte mult moartea fratelui meu si la 3 luni dupa a murit si ea.Dupa 6 luni foarte triste am inceput sa am atacuri de panica foarte puternice pe care la vremea aceea nu le intelegeam si a trebuit sa i-au foarte multe pastile.Dupa o perioada scurta m-a parasit si prietena mea cu care statusem 3 ani si a urmat o depresie si mai mare.Dupa un an si ceva de tratament am inceput sa-mi revin si gasisem sa ma angajez la uzina Dacia dar din pacate am avut un accident si mi-am rupt maxelarul foarte rau si din nou a trebuit sa renunt.Dupa aceea am trait cu budinca si ceai 2 luni si jumatate si corpul meu a slabit foarte rau.A durat iar o perioada de revenire dar pana la urma am reusit sa ma angajez si dupa un an si ceva mi-am facut si o prietena frumoasa.La inceput totul a fost foarte frumos pana ce am ajuns din nou la doctor cu probleme la stomac.Am facut ulcer din cauza traiului dezordonat pe care l-am avut mai multi ani.Au inceput iara atacurile de panica si chiar am facut o mica depresie.Imi era foarte frica sa nu-mi pierd si prietena pe care o iubeam foarte mult.Din fericire a fost alaturi de mine si am trecut peste mai repede de data aceasta.A fost prima data in viata cand m-a ajutat cineva sa trec peste o problema.Dupa aceea a fost o perioada destul de buna cu probleme mai mici sa spun asa dar din pacate pana la urma am ramas fara servici si fara prietena mea.Am uitat sa precizez ca in tot acest timp a trebuit sa am grija de casa si in special de tatal meu care de atunci are si el probleme psihice si avand o varsta destul de inaintata a avut si are destule probleme medicale.In momentul de fata din cauza esecurilor din ultima vreme ma simt foarte obosit psihic si fizic si nu stiu daca mai pot sa trec singur peste toate problemele.Din cauza atacurilor de panica pe care le am si in prezent am devenit dependent de pastile pe care le i-au de 8 ani.Va multumesc pentru intelegere si astept raspuns!

Pierderea increderii in tine

on Vineri, 04 Septembrie 2015. Posted in Povestea Ta

Buna ziua!Ma numesc Maria locuiesc in Italia de 5 ani,am un copilas de 4 ani si de vro 3 ani imi caut de munca ,acum un an mi-am gasit ceva de munca si mi-au promis ca imi fac contract dar nu mi-au facut,am facut voluntariat un an de zile fara nici un ban ma duceam la munca cu gindul ca o sa imi faca,patronul ma stresa in fiecare zi cred ca cu gindul sa plec eu sa nu ma dea el afara,acasa cind veneam toata lumea ma stresa ca trebuie sa te duci la munca chear daca nu te plateste ca in alta parte unde mai gasesti,si usor usor mi-am pierdut increderea in mine.Eu care eram mereu cu zimbetul pe buze am ajuns sa nu mai zimbesc sa ma inchid in mine,tot ce faceam ni se parea ca nu fac bine,nu ma mai multumea nimic,au inceput sa starile de anxietate,acasa nu puteam sa vb cu nimeni ca toata lumea un loc sa ma sprijine toata lumea ma judeca ca este vina mea.Va rog sa ma ajutati cu un sprijin de specialitate adica un psiholog,fii in strainatate e greu sa iau legatura cu un psiholog. V doresc o zi cit mai buna.
[12 3 4 5  >>